Manastirea Slatina
Anul construcţiei: 1554-1561
Construită de: Domnitorul Alexandru Lăpuşneanu
Locaţia: Slatina, judeţul Suceava
Sumar: Biserica „Schimbarea la faţă” este plasată în centrul aşezării monahale. A fost modelată dupa Mănăstirea Probota, dar dimensiunile sale au fost mărite, fiind cea mai mare biserică din Moldova până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Biserica este adăpostită între trei dealuri, la aproape 30 km nord-vest de Fălticeni, în mijlocul unei provincii liniştite.
Cronicarul Eftimie a scris că în 1554 prinţul Alexandru Lăpuşneanu “left Suceava for River Suha, in order to investigate and find a place for the monastery. (…) The Prince saw the place and was very glad and liked it very much and paid homage to God and gave name to the Monastery of Slatina and appointed the first superior, Iacob, also named Molodeţ”.
La câţiva ani după moartea lui Alexandru Lăpuşneanu, mănăstirea a fost din nou jefuită. Biserica a fost din nou reparată iar stareţul Nil a aşezat, în numele lui Lăpuşneanu, o inscripţie comemorativă postumă, deasupra intrării în edificiu.
Ca modele, au fost folosite inscripţiile de la mănăstirile Probota şi Putna. Inscripţia sună astfel: “With the Father’s will, the Son’s help and the Holy Spirit’s blessing, I, the slave of God, the deceased believer Prince Alexandru with my wife Princess Ruxandra and children given by God: Bogdan, Ioan, Petru and Constantin, started building this edifice dedicated to the Transfiguration of Our Lord, in the year 7069 (1561)”.
Aşezământul monahal este neregulat, având în vedere că linia peretelui estic este întreruptă în turnul porţii, care a fost construit în 1834. Deasupra intrării în boltă se află o capelă dedicată Sfinţilor Nicolae şi Spiridon, pictaţi în stil bizantin. O pasarelă în dreptul peretelui sudic sugerează faptul că pereţii înalţi au fost construiţi pentru a apăra mănăstirea de jefuitori.
În fiecare colţ al aşezământului monahal este un turn masiv, dar turnul din nord-vest este mult mai înalt decât celelalte. Acesta este clopotniţa, unde două mari clopote din 1830 sunt păstrate.
La început, biserica a avut cinci camere, altar, naos, camera mormintelor, pronaos şi exonartex, dar camera mormintelor a fost demolată în 1828. Spre deosebire de Probota, absidele bisericii nu sunt vizibile în exterior, dar ele sunt croite pe întinderea peretelui. Sunt nouă stâlpi, doi spre faţada vestică, trei spre nordul şi sudul faţadei şi unul spre absida estică, dar aceştia par mai mult decorativi decât funcţionali.
Faţadele sunt tencuite, văruite şi decorate cu firide. În faţada sudică a bisericii se află mormântul egumenului Nil, care a aşezat inscripţia comemorativă de pe peretele bisericii. La vest, pe plinta exonartexului se află mormântul unui călugăr necunoscut.
Intrarea în biserică se face prin două uşi, una spre faţada sudică şi alta spre cea nordică.