Postul Pastelui tine patruzeci de zile. Incepe in mod oficial luni, cu sapte saptamani inaintea Pastilor, dupa Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (numita si Duminica lasatului sec de branza) si se termina in seara Sambetei lui Lazar, ziua de dinaintea Duminicii Floriilor – Intrarea Domnului in Ierusalim. Cu toate acestea, postul continua si in saptamana urmatoare, numita si Saptamana Patimilor, Saptamana Mare sau Saptamana Sfanta pana la Sfintele Pasti.
In aceasta perioada credinciosii se vor lipsi de toate bunatatile lumesti in asteptarea Sfintelor Sarbatori de Paste. Cel mai lung si mai aspru post din calendarul crestin-ortodox a inceput cu o perioada premergatoare, „saptamana alba” (in care a fost permis consumul de lactate, peste si oua), care s-a incheiat ieri.
Scopul initial al postirii de dinaintea Sfintelor Pasti era pregatirea catehumenilor care urmau sa fie botezati de Pasti si sa intre in biserica. Cu toate acestea, a devenit curand o perioada de pregatire spirituala inaintea sarbatorii invierii Mantuitorului pentru aceia care erau deja crestini. Este simbolul viu al intregii vietii a unui om care se va implini prin propria inviere dupa moartea in Hristos.
Alimentele care nu sunt permise, traditional: carnea si produsele din lapte, peste, vin si ulei. (in unele traditii, doar uleiul de masline nu este permis; in altele toate uleiurile vegetale sunt oprite.) Deoarece din punct de vedere canonic postul strict este oprit sambata si duminica, vinul si uleiul sunt admise in aceste zile. Daca sarbatoarea Buneivestiri cade in timpul Postului Mare, atunci pestele, vinul si uleiul sunt permise in acea zi.
Dupa Duminica lasatului sec de carne, carnea este oprita de la consum. Dupa Duminica lasatului sec de branza sunt oprite lactatele si incepe postirea stricta a Postului Mare. in aceasta perioada, citirile zilnice sunt din Vechiul Testament, cu precadere din Geneza, Proverbe si Isaia. Postul Mare este urmat de Saptamana Patimilor, care incepe cu Duminica Floriilor si care precede Pastele.
Potrivit regulilor bisericesti, exista cateva zile de ajunare – in care se recomanda abtinerea totala de la mancare si bautura: in aceasta prima saptamana, respectiv, astazi, maine, miercuri, vineri si sambata, si in ultima saptamana din post. in aceste zile, potrivit mai-marilor Bisericii, se pot consuma, seara, paine si apa.
Dupa cum arata Evanghelia, cel care posteste nu trebuie sa fie trist, ci sa aiba o stare de bucurie: „Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii…”. Mai mult, nu trebuie sa postim ca sa ne mandrim cu asta, sa fim laudati sau compatimiti si admirati in acelasi timp. Trebuie sa postim cu smerenie si bucurie tainica, fara publicitate si slava desarta.
Comparat cu calatoria de 40 de zile a poporului evreu in pustiu, Postul Pastelui trebuie sa se incheie cu marturisirea pacatelor si apoi, pentru crestinii care primesc dezlegare de la preot, cu impartasanie.
In aceste cateva saptamani ale Postului Mare:
– muzica din biserica se canta pe tonuri mai triste si mai tanguitoare;
– cantarile si imnele amintesc cu deosebire caderea noastra (dar si putinta de a ne ridica, cu ajutorul lui Dumnezeu) si slabiciunea firii noastre;
– slujbele sunt mai lungi si mai dese si cuprind rugaciuni si ritualuri unice;
– vesmintele preotilor si odoarele in care este invesmantata biserica sunt de culoare inchisa (neagra sau violet/purpuriu inchis, de obicei);
– postul de bucate si abstinenta in viata sexuala, precum si reducerea privitului la televizor (de exemplu), sunt o invitatie de a investi, mai mult decat de obicei, energia noastra fizica in cele spirituale, prin transformarea si transfigurarea ei (din dragostea fizica fata de partener in dragostea spirituala catre tot aproapele), prin milostenie (din banii ce ar trebui sa ne ramana in plus de pe urma postului), prin lecturi din Biblie si alte carti duhovnicesti (din timpul ramas prin faptul ca ne uitam mai putin le televizor, bunaoara) etc.
Toate acestea creeaza deci o intreaga atmosfera in viata noastra – tot asa dupa cum daca avem invitati acasa cream atmosfera dorita punand o anumita muzica, aprinzand lumanari etc. –, atmosfera care sa ne conduca la o stare sufleteasca pe care Biserica o considera de mare folos: tristetea radioasa (sau “stralucitoare”, sau “luminoasa”).
Durata de 40 de zile a Postului Pastilor se intemeiaza pe o traditie vechi-testamentara, atestata de atatea ori cand vine vorba de cercetarea si pregatirea sufletului prin masuri divine:
– potopul – care trebuia sa spele pamantul de pacate – a tinut 40 de zile si 40 de nopti;
– 40 de ani au mancat evreii mana in pustie, inainte de a ajunge pe pamantul fagaduintei;
– Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea;
– Iisus a postit in munte 40 de zile si 40 de nopti inainte de inceperea activitatii Sale mesianice etc.
Anul acesta, prima zi de Paste la ortodocsi cade duminica, 4 aprilie.
Postul Pastelui este tinut si in Biserica Romano-Catolica. El tine 40 de zile, incepand nu luni, ca la ortodocsi, ci in miercurea numita a Cenusii, pentru ca in aceasta zi se practica la apuseni presararea cenusii pe crestetul capului. Catolicii dezleaga postul in duminicile Paresimilor, mancand de dulce.
