Suntem intr-un sat de munte din judetul Alba, cochet ca satele din Austria, marginit de versanti abrupti de 650 de metri inaltime, incarcat de istorie si traditii, vizitat de mii de turisti anual din toata lumea. Un sat din care nu ti-ai mai dori sa pleci, pentru ca iti ofera totul si nu cere nimic in schimb, decat sa-l respecti.
Incepe o zi noua in Rimetea. Se vede clar, dupa soarele care rasare si incepe sa incalzeasca. Satul se trezeste si incepe pregatirile pentru turistii straini care vor veni si azi, cu autocarele. Azi asteapta musafiri din Germania si din Japonia.
Dintr-odata se asterne umbra peste sat. Soarele a apus deja? Sau… ba nu, s-a ascuns dupa masiva Piatra a Secuiului care strajuieste satul in partea de est. Piatra Secuiului si Coltii Trascaului formeaza un masiv calcaros brazdat de numeroase creste prelungi care coboara spre vale, formand prin eroziune turnuri, pilieri, lapiezuri. Intre cele doua varfuri se casca Santul Mare, un jgheab urias umplut cu grohotis, jgheab care este cea mai scurta cale de acces spre varf.
Din creasta avem o panorama care iti taie rasuflarea asupra Vaii Ariesului si Vaii Muresului. De sus se vede tot satul, cu casele lui albe cu flori la geam, case tipice zonei, cu stradutele inguste si curate, cu cimitirul vechi si biserica unitariana din 1700. Tot de sus din creasta se vede straduta cu cele sapte case identice, construite de un nobil bogat pentru cei sapte fii ai sai.
Dupa o ora soarele rasare din nou si lumineaza versantul opus, Ardascheia, care ascunde in adancuri multe mine de fier.
Obiceiuri si traditii in satul Rimetea
Rimetea a fost atestata documentar in 1257, dar ea exista inca din primii ani ai erei noastre, dupa monedele romane gasite aici. In secolul al XIII-lea au fost colonizati aici mineri de origine germana, care ulterior s-au maghiarizat. De aceea portul popular din Rimetea este specific doar acestui sat, avand influente maghiare si germane.
Una dintre manifestările tradiţionale specifice comunei este ceremonialul de primăvară, Fărşangul, care se ţine în fiecare an la lăsatul postului Paştelui, fiind un obicei cu rădăcini arhaice care simbolizează alungarea iernii şi a duhurilor rele. Alaiul format din feciori costumaţi în urşi, lupi, hornari, personaje fantastice străbate uliţele satului însoţind un car mortuar în care se găseşte o păpuşă numită „dome”, ce închipuie Fărşangul care trebuie îngropat, urmat de o altă căruţă trasă de un măgar în care se află un sicriu alb ce închide simbolic iarna. Alaiul se deplasează pe străzile comunei şi intră în curţi ca imbold pentru alungarea duhurilor rele.
Muzeul etnografic isi deschide portile. A luat fiinta in 1952 si are peste 2500 de exponate, de la instrumente pentru ingrijit animalele, pentru tors, razboaie de tesut, lazi de zestre pictate in verde si rosu, costume traditionale. Pe langa ele mai functioneaza si doua muzee private, intretinute de inimoasele Ida neni si Gellei Anna. Casa cea mai veche din sat, construita in 1668, isi deschide obloanele si Moara de apa cu roata de lemn incepe sa se invarta, asa cum o face din 1752.
Vechiturile din Rimetea, apreciate de umanitate
Pe tot parcursul anului turistii vin in Rimetea sa se imbogateasca. Nu de la minereul de fier, ci vin sa simta locul, sa-l traiasca, sa locuiasca in una din cele peste 50 de pensiuni. Aici se practica alpinism, zbor cu parapanta, drumetie si la cativa kilometri se poate vizita Cetatea Coltesti, construita pe un varf de stanca. Satul este singura localitate europeana care a primit medalia de argint „Europa Noastra”, in anul 1999, din partea Uniunii Europene.
Rimetea face parte din patrimoniul UNESCO si locuitorii sai au inteles importanta pastrarii traditiilor. La sfarsitul iernii se tine spectacolul original al rimetenilor, numit “farsang cu masti”. In Rimetea nu vei vedea geamuri termopan, nici usi metalice, nici fatade moderne. Satul vede lumea prin geamuri duble, mici, cu obloane de lemn, cu porti de lemn cu balamale unguresti, inflorate.