Sfanta Impartasanie, Cuminecatura sau Euharistie este Taina prin care crestinii se unesc cu Trupul si Sangele Mantuitorului, sub chipul painii si al vinului, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. In ea se arata celor ce cred tot harul si toata bunatatea lui Dumnezeu, caci nu ne mai raportam doar la viata curenta, ci si la cea care are sa vina, pe care o asteptam cu nadejdea mantuirii. In acelasi timp, in Taina Sfintei Impartasanii se reactualizeaza, in chip real si nesangeros, jertfa de pe cruce a Mantuitorului. Astfel, Sfanta Impartasanie are un dublu caracter, de Taina si de Jertfa.
Pentru a intra in Biserica, cel ce crede in Hristos trebuie sa primeasca cele trei Taine de initiere: Botezul, Mirungerea si Impartasania. Daca prin Botez intram intr-o viata noua, iar prin Mirungere primim puterea dezvoltarii ei, prin Impartasanie desavarsim aceasta viata, ca o unire deplina cu Hristos. In Botez ne unim cu Hristos, Cel care a venit in lume si a murit pentru a rascumpara pacatele noastre. In Impartasanie insa, noi ne unim cu Hristos Cel rastignit si inviat. Astfel, prin Impartasanie noi devenim capabili de a ne darui intru totul lui Dumnezeu, pentru ca existenta noastra marginita de moarte sa fie umpluta de viata vesnica a Lui, prin Invierea impreuna cu si prin Hristos. Din acest motiv, in momentul primirii Sfintei Impartasanii se spune “spre iertarea pacatelor si spre viata de veci”. Caci nu numai ca ne sunt iertate pacatele marturisite si dezlegate prin Taina Marturisirii, ci si cele care au ramas ascunse constiintei noastre si nu au putut fi marturisite si, deci, iertate. Iar aceasta este spre primirea vietii vesnice. Astfel, Sfanta Impartasanie este prin excelenta Taina desavarsirii, care ne ridica deasupra vietii pamantesti.
Intemeierea Sfintei Impartasanii a avut loc la Cina cea de Taina, acest moment fiind consemnat in cele trei Evanghelii sinoptice. Sf. Ev. Ioan, desi nu relateaza acest moment, reda cuvantarea lui Iisus despre painea cea cereasca. In aceasta, Mantuitorul a aratat cu claritate necesitatea ca oamenii sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Sau, pentru a dobandi viata vesnica (Ioan, cap. 6). Urmand indemnul lui Iisus, “aceasta s-o faceti spre pomenirea Mea”, Sf. Apostoli si, apoi, Biserica intemeiata la Cincizecime, au savarsit “frangerea painii” in amintirea Patimilor, Mortii si Invierii lui Hristos. Si fiindca Mantuitorul a folosit la Cina cea de Taina paine dospita si vin, Biserica a folosit aceste doua elemente pentru a savarsi aceasta Taina. Ele constituie partea vazuta, materiala, a Sfintei Impartasanii. Inca de la inceput, materia necesara a fost luata dintre jertfele aduse de crestini. Preotul sau diaconul alegea o paine de grau curat cat mai frumoasa si vin de struguri, care se amesteca si cu putina apa (facandu-se referire la sangele si apa ce a curs din coasta Mantuitorului). Sfanta Impartasanie este astfel si un dar adus de credinciosi, pentru a sublinia dorinta noastra de a ne mantui.
Savarsirea Tainei
Inca dintru inceputurile Bisericii, Sfanta Impartasanie s-a savarsit numai in cadrul Sfintei Liturghii, constituind de fapt punctul ei culminant. Dupa o pregatire prealabila atat a slujitorului, cat si a credinciosilor participanti prin rugaciuni si citiri din Sfanta Scriptura, are loc Epicleza. Epicleza este momentul cand se citesc cuvintele de sfintire a darurilor de paine si vin, asezate pe masa Sf. Altar, in Sf. Potir si pe Sf. Disc. In timp ce la strana se canta imnul serafimic: “Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot…”, preotul citeste o rugaciune mai lunga. In ea se aminteste despre purtarea de grija (iconomia) lui Dumnezeu fata de omenire incepand de la creatie si pana la Cina de taina. Apoi sunt rostite cu glas tare cuvintele Mantuitorului : “Luati, mancati… Beti dintru acesta toti…”, pentru a anunta credinciosilor Taina ce urmeaza sa se savarseasca. Astfel, in timp ce se canta “Pe Tine Te laudam…”, preotul citeste rugaciunea de chemare a Duhului Sfant, in timpul careia binecuvanteaza darurile in semnul Sfintei Cruci.
In toate Tainele Bisericii, Hristos este prezent in chip nevazut, prin lucrarea Sa. In Sfanta Impartasanie, Hristos este prezent insa prin Insusi Trupul si Sangele Sau, sub chipul painii si al vinului. Din acest motiv, cel ce se impartaseste Il primeste in chip real pe Hristos, se uneste cu El. Sf. Scriptura, Sf. Traditie si practica Bisericii confirma acest adevar, desi este mai presus de intelegerea omeneasca. In primul rand, Insusi Mantuitorul spune clar ca El este painea vietii si cel care o va manca va fi viu in veci. Acelasi lucru Il afirma si la Cina de taina, cand, frangand ucenicilor painea, le spune sa manance Trupul Sau, si, dandu-le sa bea din paharul cu vin, le spune sa bea Sangele Sau. Este vorba de Noul Legamant pe care Dumnezeu il face cu omul, iar Sf. Apostoli l-au inteles ca atare. Sf. Ap. Pavel vorbeste despre jertfa sangeroasa unica a Mantuitorului, dar si de jertfa cea fara de sange pe care suntem datori sa o aducem noi insine pentru a ne mantui. Sfintii Parinti ai Bisericii au fost si ei unanimi in a afirma prezenta reala a Mantuitorului in Sf. Impartasanie. Astfel, Biserica Ortodoxa, pe baza Sf. Scripturi si a Sf. Traditii, afirma ca, desi dupa sfintire, painea si vinul euharistic raman pentru simturi paine si vin, ele sunt Trupul si Sangele Mantuitorului in mod real.
Pregatirea pentru primirea Sf. Impartasanii se face prin curatirea sufletului si pregatirea lui pentru a-L primi pe Hristos. Iar acesta se poate face prin spovedanie sincera si indeplinirea unui canon de pocainta, prin indepartarea de pacate si hotararea ferma de a ne indrepta, prin impacarea cu toti, prin post (cand dorim sa ne impartasim in afara posturilor) si prin citirea rugaciunilor pregatitoare. Sf. Impartasanie nu poate fi circumscrisa unor reguli stricte, ci fiecare trebuie sa se impartaseasca atunci cand simte acest lucru din inima. Astfel, Sf. Parinti nu recomanda impartasirea prea deasa sau prea rara, ci impartasirea cu dreapta socoteala, caci nici nu trebuie sa ne departam singuri de Hristos, dar nici nu trebuie sa desconsideram prezenta Lui reala in sufletul nostru. Din acest motiv trebuie sa ne pregatim cum se cuvine, pentru a nu-L primi ca pe un oaspete oarecare si a ne bucura de roadele Sf. Impartasanii: iertarea pacatelor, intarirea in ispite si nadejdea mantuirii.
