Icoana este o mare Taina ! In Ea este cuprinsa Mantuirea ! Dumnezeu Insusi a facut prima Icoana, adica pe om cind a zis : “sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra !” Asadar, Dumnezeu Sfanta Treime a facut pe om ca icoana vie ! Noi cind punem Dragoste in ceea ce facem, facem imagini ale Dragostei, adica facem Icoane ! Dumnezeu pune Viata in faptele noastre in care noi punem Dragoste ! Dragostea viaza in Icoana ! In mare intuneric sunt cei ce au parasit biserica Sfintilor si a lui Hristos si nu mai cinstesc Sfintele icoane ! Doamne lumineaza-i ! Amin !

Mircea

Atentie, spune:şi nici un felde ASEMANARE……..icoana, sau cel care este reprezentat in icoana are ASEMANARE..Isus,Maria,sfinti,ingeri,etc….acestea sunt asemanari…..deci spune…Să nu te închini lor, nici să le slujeşti…. Deci sa NU ne inchinam la icoana sau la cel reprezentat in icoana deoarece este ASEMANARE. Nu conteaza daca este sau nu este cioplit, nu putem compara facerea a unei ASEMANARI de acum 4-5000 de anii cu ce-a de acuma. Cititi bine porunca, ASEMANARE, cel care este in icoana are ASEMANARE, nu conteaza cine este fiindca porunca spune:a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!

In discutia dintre Mantuitorul si femeia din Samaria, aceasta, atinsa in mentalitatea ei de acelasi spirit materialist, L-a intrebat pe Iisus: “ Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta, si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii.” ( Ioan 4, 20 )
Femeia lega inchinarea de un loc material, de niste ziduri si obiecte… Domnul insa corecteaza aceasta mentalitate materialista cu privire la inchinare: “Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh, si cine se inchina Lui trebuie sa se inchine in duh si in adevar”( Ioan 4, 23-24 ).
Doua sunt conditiile amintite de Mantuitorul pentru ca inchinarea pe care o aducem lui Dumnezeu sa fie primita: 1) sa fie facuta in spirit, in profunzimea fiintei noastre, nu superficial, material.
2) sa fie facuta in adevar, potrivit Scripturii, nu traditiilor omenesti.
Dumnezeu, ca Fiinta spirituala, nu poate fi cuprinsa in limitele materiei. Nici cea mai reusita schita, nici cele mai armonioase forme, nici cele mai alese culori, nici cele mai scumpe si rafinate materiale folosite de cel mai talentat artist, nu pot reda slava, maretia si sfintenia Persoanei Sale.
Avertismentul dat de Moise poporului Israel cu putin timp inainte de intrarea in Canaan este valabil si in zilele noastre: “Fiindca n-ati vazut niciun chip in ziua cand v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheati cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva sa va stricati si sa va faceti un chip cioplit, sau o infatisare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei…” ( Deuteronom 4, 15-16 )
Sau, altfel spus: : “Fiindca n-ati vazut niciun chip…sa nu cadeti in plasa materialismului care bantuie ca o naluca lumea in care traim”
Ce parere ne-am face despre doi tineri care tocmai s-au casatorit si care, in loc sa comunice intre ei direct, de la inima la inima, ar lua fiecare fotografia celuilalt si ar incerca sa comunice cu ea? Ar fi absurd !
De ce atunci o multime de crestini apeleaza la “fotografii”, vorbesc cu ele, se inchina in fata lor, atunci cand ei doresc sa vorbeasca si sa se inchine lui Dumnezeu ?
Iata motivul pentru care psalmistul face o constatare dureroasa in dreptul unor credinciosi care se inchina lui Dumnezeu altfel decat ne-a invatat Mantuitorul:
“Sunt rusinati ( “confuzi”-trad. Crampon, Louis Seconde, etc. ) toti cei ce slujesc icoanelor si care se falesc cu idolii.” ( Psalmul 97, 7 )

Dumnezeu ne-a dat cea de-a doua porunca pentru a ne preveni cu privire la una din strategiile Diavolului: aceea de a ne face sa nu mai deosebim autenticul de contrafacere. Respectul ce I se cuvine Creatorului nostru cere ca sa renuntam la orice reprezentare antropomorfa a Divinitatii, aceasta fiind un atentat la adresa sfinteniei, maretiei si slavei lui Dumnezeu.
Marea greseala a oamenilor din toate generatiile si de pe toate continentele este cea subliniata de psalmist: “Iata ce ai facut, si Eu am tacut. Ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine.” ( Psalmul 50, 21 pp ). Dumnezeu nostru nu e limitat nici in timp, nici in spatiu, de aceea porunca a doua ne descopera natura nemateriala a Sa. “Dumnezeu este Duh si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar” ( Ioan 4, 24 ). Inchinarea adevarata nu se aduce Creatorului in lumea materiala a templelor construite de om, oricat ar fi acestea de impresionante, ci in intimitatea templului sufletului omenesc ( 1 Corinteni 3, 16; 6, 19-20 ). “Fiindca astfel de inchinatori doreste Tatal” ( Ioan 4, 23 up )